Există foarte multe presupuneri despre data construcţiei. De aceea amintim toate variantele întâlnite. “Biserica “Sf. Voevozi”,construită în sec.XVI-XVII;” “ Biserica sec. XV, XVI.” “Comisia de monumente istorice a întreprins cerecetări şi a datat biserica în sec. XV-XVI.”“Biserica Sf.Voievozi din Cozmeşti,sec.XVII” ”Se află în partea de sud a satului,intrarea în curtea bisericii făcându-se pe partea de vest a drumului naţional Paşcani-Roman.Biserica este în formă de navă, din cărămidă şi piatră, grosimea zidului fiind de 1,3 m.Lungimea de 24m, lăţimea de 8,5m, înălţimea de 12m,acoperişul în 4 ape. Deasupra pridvorului turla scundă a clopotniţei nu se ridică deasupra acoperişului.În clopotniţă se află 2 clopote de bronz.Cel mai mare este mai vechi şi are o inscripţie cu litere chirilice: de Simeonu seau făcut.ani de la Hristos 1781. Al doilea este mai nou, având inscrpţia cu litere româneşti:Ion Cucu clopotarul. Alexandru Iordăchescu . Manole Grosu.31 dec.1885.Din pridvor se ridică o scară de lemn cioplit ce duce în turla clopotniţei.Tot din pridvor, printr-o uşă de stejar căptuşită cu tablă groasă se trece în interiorul bisericii.Interiorul prezintă 3 părţi distincte marcate de ieşindurile din perete, catapeteasmă şi 2 bolţi.Pronaosul cu î de 9 m, l 6,7m, L 7m.Deasupra pronaosului se află cafasul lucrat în lemn, cu balustrada din stacheţi lucraţi la strung şi sprijiniţi pe grinzi de fier,foste şine de cale ferată, pe care stă scris:VIREUX 1911.Naosul,aceleaşi dimensiuni. Policandrul de aici are inscripţia:reparat de D.Iordăchescu şi preot Alexandru Iordăchescu 1899 .Sf.Altar,cu formă semicirculară.Pe Sf.Masă se află un sfeşnic cu 7 braţe ce are scris la bază:reparat cu cheltuiala lui Gh. Radu şi Mărioara. Singurele ornamente decorative sunt sculpturile de pe catapeteasmă, iconostasul şi analogul executate în acelaşi timp şi de acelaşi autor, şi o cruce pentru procesiuni ce are scris: 1907 pr. Iordăchesscu. Catapeteasma, formată din 5 rânduri de icoane dispuse în linie frîntă, cu înălţimea de 6m, după forma literelor chirilice de pe icoane poate fi datată la sfârşitul sec.XVII,începutul sec.XVIII. Sculpturile de pe ea prezintă un interes deosebit mai ales la despărţirea între rânduri, cu frânghii răsucite cu ramuri de frunze.Uşile diaconeşti sunt înlocuite,probabil cele originale fiind deteriorate.Pe uşa de sud se află scris:Părintele Iordache 2 dec. 1864 donată de Pr. Gheorghe Popescu şi Gheorghe şi Areta Ionescu.Pe uşa de nord:1864 5 dec.Ioan,Simion şi Smaranda Preot Gheorghe Popescu şi Gheorghe şi Hareta Ionescu. În 1934 a fost refăcută pictura de pictorul Ioan Doroftei din Fălticeni.În 1956 acoperişul din draniţă a fost înlocuit cu tablă zincată,în urmă cu 50 de ani(pe un căprior se afla scris cu creionul,Gheorghe Iancu şi Simion Iancu din Mirosloveşti 23.06.1958),iar în 2009 toată structura de lemn a acoperişului a fost înlocuită, iar tabla, cu tablă de cupru.” “Satul are o biserică,cu hramul Adormirea,zidită la 1459,deservită de 1 preot şi 2 cântăreţi,şi împropietărită la 1864 cu 8 fălci pământ.Se crede că mai înainte a fost capelă săsească.” Diaconu Emilia confirmă de la bunicul ei care a trăit 100 de ani şi care a fost epitrop, că a avut hramul “Adormirea Maicii Domnului”.Ionescu Măndica confirmă de la bunicul ei că biserica a fost zidită de fata unui sas. Directorul şcolii,Căşeru Costel,face o conexiune cu existenţa mai multor familii Sasu în localitate. Cozma Ghe.Vasile relatează o legendă conform căreia în timpul lui Ştefan cel Mare un ostaş pe nume Cozma e rănit şi este găsit de o preoteasă la Izvorul preotesei păstrat şi azi sub această denumire, aflat mai jos de biserică, este târât până la locul unde e azi biserica şi aici moare.E îngropat de iubita lui de neam sas care zideşte o capelă(biserică ce deservește special slujbele pentru cei adormiți), vânzându-şi bijuteriile.Piatra de deasupra ușii ar putea să fie un element de la această capelă. “ Anuarul Mitropoliei Moldovei arată în 1930-“Biserica parohială “Sf. Voievozi”,zidită din piatră pe la 1458,în stare bună.Preot Al. Iordăchescu,născut 1855,preot din 1878.Cântareţi: Gh. Ionescu şi F.Ionescu.Familii 330; suflete 1408;” “Cozmeşti.Jud. Baia Biserica Sfinţii Voevozi din Cozmeşti nu are nici o inscripţie lămuritoare, iar tradiţia locală spune –ca în multe părţi-că biserica este din vremea lui Ştefan cel Mare.Vecinătatea Şcheei,care este în apropiere ,peste Siret,ar putea da o oarecare probabilitate acestei tradiţii. Totuşi nu se arată nici una din trăsăturile caracteristice ale acestei vremi.Planul şi faţada bisericii sunt foarte simple şi seamănă destul de mult cu Cotnari şi mai mult încă cu Biserica Domnească din Târgul Frumos (abstracţie făcând de turnul adăugat) căci lipsesc şi la Cozmeşti arcurile piezişe moldoveneşti ce se mai văd la Cotnari.Ne găsim în nedumerire.Singurul element care poate da o indicaţie este chenarul uşii de intrare în pronaos care are o bogată profilatură gotică cu baghete încrucişate la colţuri.Deasupra vine o cornişă-lintel cu profil din Renaştere.Aceste element ar arăta deci mai curând veacul al XVI –lea, fără ca să fie absolut exclusă o vârstă mai recentă, adică veacul al XVII –lea.Ceea ce este însă o notă originală este frumoasa decorare florală ce împodobeşte faţa acestei cornişe şi care nu seamănă cu nici o altă ornamentaţie de acest fel din Moldova,dar aminteşte mai curând împodobirea pietrelor de mormânt.Ornamentul pare tăiat în lung, încât se pune întrebarea dacă nu este o piatră care a avut o altă întrebuinţare şi a fost folosită pe urmă pentru scopul de azi.Pridvorul adăugat are arhivolta intrării în retragere din planul zidului, ceea ce este un caracter din veacurile XVII-XVIII.Profilul soclului a fost o simplă teşitură,precum se mai vede în pridvor.Din cele de mai sus rezultă că nimic nu ne arată data construirii acestei biserici.Locul unde am aşezat-o este deci arbitrar.” Un Sinodicon alcătuit în anul 1873,la 14 iulie, de I.V.Creangă, Protoiereul judeţului Suceava de care aparţinea atunci parohia Cozmeşti,în timpul păstoririi ca Mitropolit al Moldovei a lui Kalinik Miclescu, precizează:”Biserica cu hramul Sfinţilor Voievozi,din satul Cozmeşti, comuna Mirosloveşti,s-a zidit din nou cu material de piatră şi cărămidă la anul 1459.De 120 de ani I s-au făcut reparaţii şi s-a întreţinut de familia Sturza,care este propietara moşiei Cozmeşti.Acum i se poartă de grijă cu cele necesare de comună şi poporeni.”Tot în acest document se spune că ea s-a zidit pe locul unei foste capele săsești.Atunci putem alătura și legenda amintită. Consider că acesta este cel mai vechi document oficial care se păstrează şi este cel mai demn de luat în seamă.Concluzia este că a existat o capelă săsească mai veche de anul 1459 și pe locul ei s-a zidit actuala biserică. Dacă ştim că anul 1459 este anul zidirii bisericii noastre,şi dacă mai ştim din alte documente că unul din propietarii moşiei, Cozma Şandrovici, a murit în 1457,rezultă că biserica a fost zidită ori de soţia lui,Marena, ori de fiii săi:Vasutca,Anuşca, Iurie şi Buceaţchi,probabil în amintirea capului familiei, adică a lui Cozma.Ca argument al vechimii stă și asemănarea dintre decorațiunile bisericii M-rii Probota,din aceeași perioadă,cu cele descoperite pe zidul interior al bisericii noastre.Este vorba de cărămida aparentă.Este de fapt o colorare a tencuielii cu ocru,sub forma unor cărămizi.
FAMILII DE PREOŢI
La 5 iulie 1634 este amintit “popa Gligorie din Cozmeşti”
La 1757 “popa Ion Pravilă”
1864 este amintit pe una din uşile diaconeşti părintele Iordache
Alexandru Iordăchescu(1878-1938)şi Zoiţa
Valerian Iordăchescu(1939-1945)şi Elena
Atanasiu Gheorghe şi Maria(1945-1980)
Cristea Dumitru şi Maria (1978-1984)
Moroşanu Mihai şi Veronica (1987 -2005)
Ghiorghiu Vasile şi Monica din 2001
